MARTURII

- "Duminica era obligat ca pana la amiaza sa stea la dispensar si sa consulte bolnavii. Dupa ce manca si se odihnea putin, pornea la Husi pe jos sau cu bicicleta. Lua parte la Liturghia din oras unde intotdeauna se impartasea apoi venea la deal in Corni. Il gazduiam in camera mea unde aveam o canapea. Imi spunea cazurile intalnite, unde era vorba de a aplica principiile moralei catolice. Luni avea zi libera si consulta bolnavii la care era chemat. Timpul ramas liber il folosea sa invete latina. Nu aveam alta carte in latina decat "Imitatiunea lui Cristos". Citea si cauta sa inteleaga si sa traduca... Nu-mi pot inchipui pe cineva care sa traiasca cum a trait el si sa nu fie sfant" (A.D.).

- "Cu mic cu mare, tanar, batran se comporta cu cea mai mare afabilitate, blandete, incat atunci cand a plecat, poporul intrebat de la copil la batran spuneau: "a plecat parintele nostru". El nu era inca preot dar comportarea lui era exact ca a unui preot. Nu mai vorbim ca au fost cazuri cand a surprins cu avorturi si a dat botezul la copii avortati. Au fost cateva cazuri, povestea el.
Cand cineva de exemplu era pe patul de moarte, barbat sau femeie, el spunea: "Du-te acasa, matusica sau batranelule, aranjeaza-ti toate treburile, pune totul in regula, dar nu uita de sufletul tau - ca erau si ortodocsi nu conta, ii sfatuia sa se spovaduiasca - voia Domnului, cum o sa fie dar tu fii pregatita, fii pregatit". Si-i pregatea si afabilitatea si bunatatea lui, i-a facut pe toti ca sa stie si dupa cum spuneam acest lucru i-a facut pe toti sa planga la plecarea lui si spuneau: a plecat Parintele nostru cel bun" (P.C.).

- "Era de remarcat la el si dragostea pe care a avut-o fata de bolnavi. Daca a primit un bolnav, nu s-a multumit doar sa-l consulte si sa-i dea un simplu tratament ci studia, cauta sa se informeze ca sa-l poata ajuta pe bolnav cat mai bine. Daca erau cazuri grave si vedea ca bolnavul este pe ultimul drum, chema preotul pentru ca respectivul sa se poata impaca cu bunul Dumnezeu. Bineinteles, dupa ce a ajuns preot distribuia el insusi sacramentele necesare.
Nu intelegeam un lucru: cand avea timp sa citeasca atata, sa se pregateasca, pentru ca era mai tot timpul cu bolnavii lui pe care-i trata cu multa dragoste. Am fost si eu internat la el la spital. M-a uimit talentul pe care il avea in darea diagnosticului si tratarea bolilor" (E.G.).

- " Am admirat totdeauna la dansul evlavia si trairea misterului eucharistic. Asculta, cum am mai spus, Sfanta Liturghie cu cea mai mare evlavie si credinta...
Avea un caracter foarte comunicativ, prietenos si mai ales vesel, vesel incat nu stiu daca s-a plans vreodata de suferintele lui, de problemele lui; chiar daca le spunea, le spunea doar asa ca un titlu informativ. Avea totdeauna incredere in ajutorul lui Dumnezeu. Imi amintesc ca de fiecare data cand calatoream cu el cu masina, isi scotea rozariul si ne rugam impreuna. Traia si practica evlavia catre Prea Sfanta Fecioara. Sfantul Rozariu era pentru el o rugaciune pe care cred ca o spunea in fiecare zi, cu toata oboseala si cu toata truda pe care o simtea" (A.S.).



 
Tutti i diritti riservati - All Rights reserved - Copyrigth 2007 Padre Silvestro Bejan