CATEVA CUGETARI DUHOVNICESTI ALE
MEDICULUI PREOT MARTIN BENEDICT

- "Pruncul Isus, Cuvantul divin intrupat in Sanul Neprihanitei Fecioare sa te copleseasca cu un belsug de haruri ceresti. Sa-ti dea mereu o inima simpla, curata si nevinovata pe care o aveau pastorii care l-au vizitat la ieslea din Betleem si sa te prezinti mereu in fata lui Isus prezent in Sf. Taina a Euharistiei care sa-ti fie cel mai intim prieten caruia sa-i destainui toate necazurile si greutatile vietii".

- "De multe ori in fata Tabernacolului Iubirii strigatul indurerat a lui Isus muribund de pe Cruce ma induioseaza pana la lacrimi! Oare voi avea vreodata si eu o raza din iubirea lui Isus pentru sufletele ce se pierd? Eu sunt Parinte ca o crenguta verde care aruncat intr-un foc incins, sfaraie si nu arde si oare cand Isuse, aceasta crenguta verde se va transforma in jar aprins asemenea cuptorului in care este aruncat?".

- "O cata dreptate avea Sf. Augustin in sublima sa rugaciune: "Domine Jesu noverim me, noverim Te", da o Isuse sa Te cunosc ca sa Te iubesc fara masura si sa ma cunosc ca sa ma dispretuiesc fara masura. Ce vorbe goale in rugaciunea mea caci nu am aplicat in practica rugaciunea pe care o faceam cand eram sanatos: Isuse da-mi harul ca sa Te urmez nu numai pe Tabor ci si in Getsemani si pe Golgota!".

- "O cat adevar avea cineva care spunea ca e foarte usor sa devi rau si e foarte greu ca sa devi bun. De aceia din acest surghin mai inalt cate un Magnificat zilnic pentru a-i multumi scumpi mele Mame de ajutorul neprecupetat si nemeritat desi zilnic o ranesc cu atatea pacate".

- "Sa ne rugam pentru noi si pentru lumea intreaga caci religia crestina e o raza de foc de iubire adusa de Isus din cer care cuprinde pe toti oamenii indiferent de sex, nationalitate, religie sau convingeri politice, este universala".

- "Arunc o privire la Isus! Il vad tacut, Necuprinsul cuprins intr-o particica de paine din care din cand in cand mici particele neobservate pe patena sau pe jos, El Maestatea nesfarsita in fata caruia Ingerii si Sfintii canta perpetul, intinsul si nesfarsitul SANCTUS pe care cerurile si pamantul nu-l pot cuprinde in fata caruia tremura cerurile si pamantul si infernul si totusi tace... in Tabernacolul Iubirii Infinite! El care face sa rasara soarele si peste cei pacatosi si peste cei drepti si totusi se afla tacut. Prizonier uitat de lume in tacerea din Altare... si eu care sunt un mic nimic si totusi cata galagie fac in jurul meu... cate priviri atintite asupra mea si poate de cate ori uit ca putinul bine ce-l fac nu e de la mine ci "Omnia possum in eo qui me confortat"!! deci daca m-asi arunca in genunchi in fata cerului deschis asi putea repeta cu Sf. Francisc care a spus din smerenie: "Simt ca sunt cel mai pacatos din lume!".

 
Tutti i diritti riservati - All Rights reserved - Copyrigth 2007 Padre Silvestro Bejan